marți, 21 aprilie 2015

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Despre intelepciune

Orice om intelept va ajunge sa spuna ca viata l-a invatat ca nu este bine sa te grabesti, ca e bine sa gandesti bine inainte sa decizi ceva, etc.

Orice intelept care are un invatacel ii va spune asta.

Stiti cum este? O mizerie!

Este o dovada de inconstienta. O mizerie.

Orice invatacel care se respecta va spune asta: "Bine, bine! Oi fi facut tu greseli cand erai tanar pentru ca te-ai grabit, dar eu sunt mai bun decat tine si o sa fac bine acolo unde tu ai gresit".

Si merge inainte. Si greseste... Si continua. Si greseste.

Unele lucruri le face bine. Multe altele le greseste. Si tot asa pana cand din multitudinea de experiente pe care le are va putea trage concluzia ca a facut bine atunci cand nu s-a grabit, cand a gandit mai bine inainte sa se arunce cu capul inainte, etc.

Si apoi va spune: "Vai, ce dreptate avea maestrul!"

In acel moment, va ajunge si invatacelul ca maestrul lui: un inconstient care a invatat sa ia decizii bine.

De ce toate astea?

Pentru ca oamenilor le lipseste informatia cruciala. V-am mai spus de ea. O gasiti in cartea lui Daniel Kahneman, Thinking fast and slow.

Creierul uman a evoluat astfel incat sa poata lua decizii rapide, in fractiuni de secunda, pentru a se feri de pericolele care il pandeau peste tot pe omul primitiv. Creierul este capabil de ratiune insa aceasta vine cu un consum mare de energie, energie pe care nu isi permiteau sa o consume prea des pentru ca aveau la dispozitie putina mancare. De aceea, creierul este un "cognitive miser", un lenes cand vine vorba de a gandi rational. Trebuie lucrat sustinut pentru a ne conditiona sa ne folosim cat mai mult ratiunea si mai putin partea instinctiva, care este atat de predispusa la greseli.

Asta e tot.

Maestrul si ulterior invatacelul reinventeaza fiecare in felul lui roata deciziei rationale.

Normal ca invatacelul nu asculta de maestru pentru ca ce ii spune maestrul nu contine explicatia reala.

Maestrul ii spune niste perceptii de-ale lui, niste experiente, niste invataturi care pentru invatacel nu inseamna nimic, nu au nicio valoare. Si pe buna dreptate.

Daca in schimb maestrul i-ar spune cum functioneaza creierul uman, un invatacel inteligent ar invata mult mai repede sa gandeasca rational.

Va dau un exemplu sugestiv, cand am facut scoala de soferi. Nu reuseam nicicum sa fac plecarea de pe loc. Imi murea motorul in prostie. Instructorul imi tot spunea sa ridic treptat ambreiajul, bla bla bla, eu ridicam ambreiajul si murea motorul.

Tot asa pana cand am aflat de la alt instructor cum functioneaza ambreiajul, ca sunt niste placute care cand apesi ambreiajul se departeaza, cand il lasi se apropie si, cand se apropie, niste mecanisme se cupleaza care transmit miscarea de la motor la roti.

In momentul in care am putut vizualiza ce se intampla acolo, nu am mai avut nicio problema cu plecarea de pe loc.

Ca orice invatacel care se respecta, nu puteam invata pe de rost o prostie. Trebuia sa o inteleg.

De aia oamenii nu invata intelepciunea decat tarziu in viata: pentru ca nimeni nu este in stare sa le-o explice.

De ce nu se predau in scoli rezultatele studiilor lui Kahneman? Intreaga lume ar fi mai buna.

joi, 16 aprilie 2015

luni, 13 aprilie 2015

vineri, 10 aprilie 2015

Despre frumusetea teoriei jocurilor

Uitati un exemplu foarte elocvent despre cat de frumos este totul cand il pui in frame-ul teoriei jocurilor:

De ce este hulita minciuna?

Raspunsul este foarte simplu. Intr-un joc cu reguli date, mai devreme sau mai tarziu jucatorii vor incerca toate posibilitatile. Pe cale de consecinta, unii vor incerca sa minta, sa incerce sa traiasca mergand pe strategia asta a minciunii.

Ce se va intampla? Inevitabil vor fi prinsi de catre ceilalti cu minciuna. Rezultatul va fi ca oamenii vor avea incredere tot mai putina in ei, ii vor izola, ii vor ostraciza, ii vor alunga.

Omul este o fiinta sociala, pentru el singuratatea inseamna durere, inseamna moarte.

Vazand ce se intampla, vor schimba strategia si vor incepe sa spuna adevarul pentru ca au nevoie de placerea, siguranta, confortul date de apartenenta la un grup.

Daca multiplicati acest rationament la marimea unei intregi societati, unei tari, unei lumi, jocul va ajunge la un echilibru pana la urma si starea naturala va fi de a spune adevarul.

Asta nu inseamna ca nu vor fi mincinosi foarte abili care rareori sunt prinsi. Aceia vor beneficia foarte bine de tot ce ofera societatea si in acelasi timp vor folosi alta strategie decat cea majoritara.

Incercati sa vedeti. Daca intrebati pe cineva de ce e bine sa spunem adevarul se vor balbai, vor spune ca asa e frumos, ca asa au fost invatati, "ca asa e bine, maica".

Habar n-au de joc. Cei care au isi vad de ale lor, vezi Basescu ;)