marți, 4 ianuarie 2011

Binele

Reflectam in ultimul timp asupra motivului pentru care am inceput sa scriu pe blog politica: vroiam sa fac bine oamenilor, sa incerc sa ajut cat pot unii oamenii sa isi deschida ochii din anumite puncte de vedere.

Imi dau seama, intr-un final, ca abordarea a fost gresita.

Nu exista bine, doar pareri despre bine.

Poti sa vorbesti cu prostul fata in fata, sa ii spui cele mai captivante si complete adevaruri posibile. Prostul tot prost ramane. Ce il intereseaza pe el de macroeconomie sau geopolitica? Alea-s aiureli.

Pe de alta parte, cine sunt eu sa il numesc prost? Sunt multe alte adevaruri pe care le pot invata de la acea persoana. Poate nu stiu unde se gaseste nu stiu ce produs la calitate foarte buna si pret mic sau poate nu stiu cum sa ma prefac astfel incat sa trag statul in piept.

Ce sunt alea adevaruri?

Care este adevarul pentru o persoana care se plange de tara asta si de abia asteapta sa plece din ea, dar care in interval de o ora inmatriculeaza nu stiu cate masini in timp ce spune asta?

Ce conteaza calculele economice si strategiile pe termen lung pentru o persoana care nu reuseste sa ii ofere copilului sau un viitor mai bun?

Ce usor e pentru unii.
Nu stii ca nu stii.
Si daca nu stii ca nu stii, nu ai de ce sa iti faci griji. Esti linistit.
Si cand intr-un final afli, printr-o greseala sau de la altii, nu mai conteaza ca altul o stiut cu mult inaintea ta. Stii.
Si cum prostul e si fudul, se va comporta ca si cum a stiut dintotdeauna.

Si atunci, ce rost are sa stii? Stai pe fundul tau, ca mai devreme sau mai tarziu, oricum afli.

Asta e romanul. Degeaba-i dai, i se rupe. Cine esti tu sa ii disturbi echilibrul interior cu tot felul de chestii complicate? Vezi-ti de lungul nasului...si pregateste-te de lectiile care o sa ti le dea cand o sa afle intr-un final...ca deh, acum stie.

Niciun comentariu: