miercuri, 25 mai 2011

Defecte

Ferice de cei ajunsi adulti pentru ca a lor este imparatia lipsei de interes pentru propriul comportament.

Cand esti mic si faci vreo prostie, daca ai noroc sa ai parinti in regula, acestia te vor certa imediat si iti vor atrage atentia ca nu e bine ce ai facut. Poate chiar niste straini te-ar apostrofa cand ar vedea ce faci. Cand ai ajuns adult insa, ai scapat!

E ca si cand esti in liceu si te gandesti: "De-abia astept sa se termine liceul ca sa nu mai trebuiasca sa invat la materia X". Asa si cu defectele: de-abia astepti sa ajungi la o varsta cat de cat, ca sa scapi de certurile oamenilor si sa poti sa faci ce vrei. Acum esti adult, acum adultul nu mai face prostii. Ele se numesc defecte si vicii.

Daca nu iti convine cum se comporta, sa stii ca e vina ta, ca nu esti destul de adaptabil. "Trebuie sa lasi de la tine". "Lasa ca n-oi fi tu perfect!"

Ce conteaza ca respectivul este ipocrit sau mincinos sau necioplit sau mitocan? Doamne fereste sa ii atragi atentia asupra comportamentul lui. Nu se face asa ceva, ca doar e adult. "Toata lumea are defecte sa stii."

Mai este un aspect: adultii care recunosc ca au defecte. "Da, intr-adevar, recunosc, am un orgoliu cat jumatate de galaxie. Recunosc."

E ca si cand te duci la un om, ii dai cu o bata de baseball in cap si apoi spui: "Da, recunosc, am gresit."

"Lasa-l mai in pace. Crezi ca la varsta asta se mai poate schimba?"
"Asta este, eu asa sunt. Daca iti convine bine, daca nu, am plecat."

Inca un sfat: tu trebuie sa fii perfect, ceilalti pot sa mai aiba defecte. Nu te poti astepta de la altii sa iti accepte defectele tale, dar cine te crezi?

Niciun comentariu: