marți, 21 aprilie 2015

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Despre intelepciune

Orice om intelept va ajunge sa spuna ca viata l-a invatat ca nu este bine sa te grabesti, ca e bine sa gandesti bine inainte sa decizi ceva, etc.

Orice intelept care are un invatacel ii va spune asta.

Stiti cum este? O prostie!

Este o dovada de inconstienta. O bataie de joc.

Orice invatacel care se respecta va spune asta: "Bine, bine! Oi fi facut tu greseli cand erai tanar pentru ca te-ai grabit, dar eu sunt mai bun decat tine si o sa fac bine acolo unde tu ai gresit".

Si merge inainte. Si greseste... Si continua. Si greseste.

Unele lucruri le face bine. Multe altele le greseste. Si tot asa pana cand din multitudinea de experiente pe care le are va putea trage concluzia ca a facut bine atunci cand nu s-a grabit, cand a gandit mai bine inainte sa se arunce cu capul inainte, etc.

Si apoi va spune: "Vai, ce dreptate avea maestrul!"

In acel moment, va ajunge si invatacelul ca maestrul lui: un inconstient care a invatat sa ia decizii bine.

De ce toate astea?

Pentru ca oamenilor le lipseste informatia cruciala. V-am mai spus de ea. O gasiti in cartea lui Daniel Kahneman, Thinking fast and slow.

Creierul uman a evoluat astfel incat sa poata lua decizii rapide, in fractiuni de secunda, pentru a se feri de pericolele care il pandeau peste tot pe omul primitiv. Creierul este capabil de ratiune insa aceasta vine cu un consum mare de energie, energie pe care nu isi permiteau sa o consume prea des pentru ca aveau la dispozitie putina mancare. De aceea, creierul este un "cognitive miser", un lenes cand vine vorba de a gandi rational. Trebuie lucrat sustinut pentru a ne conditiona sa ne folosim cat mai mult ratiunea si mai putin partea instinctiva, care este atat de predispusa la greseli.

Asta e tot.

Maestrul si ulterior invatacelul reinventeaza fiecare in felul lui roata deciziei rationale.

Normal ca invatacelul nu asculta de maestru pentru ca ce ii spune maestrul nu contine explicatia reala.

Maestrul ii spune niste perceptii de-ale lui, niste experiente, niste invataturi care pentru invatacel nu inseamna nimic, nu au nicio valoare. Si pe buna dreptate.

Daca in schimb maestrul i-ar spune cum functioneaza creierul uman, un invatacel inteligent ar invata mult mai repede sa gandeasca rational.

Va dau un exemplu sugestiv, cand am facut scoala de soferi. Nu reuseam nicicum sa fac plecarea de pe loc. Imi murea motorul in prostie. Instructorul imi tot spunea sa ridic treptat ambreiajul, bla bla bla, eu ridicam ambreiajul si murea motorul.

Tot asa pana cand am aflat de la alt instructor cum functioneaza ambreiajul, ca sunt niste placute care cand apesi ambreiajul se departeaza, cand il lasi se apropie si, cand se apropie, niste mecanisme se cupleaza care transmit miscarea de la motor la roti.

In momentul in care am putut vizualiza ce se intampla acolo, nu am mai avut nicio problema cu plecarea de pe loc.

Ca orice invatacel care se respecta, nu puteam invata pe de rost o prostie. Trebuia sa o inteleg.

De aia oamenii nu invata intelepciunea decat tarziu in viata: pentru ca nimeni nu este in stare sa le-o explice.

De ce nu se predau in scoli rezultatele studiilor lui Kahneman? Intreaga lume ar fi mai buna.

joi, 16 aprilie 2015

luni, 13 aprilie 2015

vineri, 10 aprilie 2015

Despre frumusetea teoriei jocurilor

Uitati un exemplu foarte elocvent despre cat de frumos este totul cand il pui in frame-ul teoriei jocurilor:

De ce este hulita minciuna?

Raspunsul este foarte simplu. Intr-un joc cu reguli date, mai devreme sau mai tarziu jucatorii vor incerca toate posibilitatile. Pe cale de consecinta, unii vor incerca sa minta, sa incerce sa traiasca mergand pe strategia asta a minciunii.

Ce se va intampla? Inevitabil vor fi prinsi de catre ceilalti cu minciuna. Rezultatul va fi ca oamenii vor avea incredere tot mai putina in ei, ii vor izola, ii vor ostraciza, ii vor alunga.

Omul este o fiinta sociala, pentru el singuratatea inseamna durere, inseamna moarte.

Vazand ce se intampla, vor schimba strategia si vor incepe sa spuna adevarul pentru ca au nevoie de placerea, siguranta, confortul date de apartenenta la un grup.

Daca multiplicati acest rationament la marimea unei intregi societati, unei tari, unei lumi, jocul va ajunge la un echilibru pana la urma si starea naturala va fi de a spune adevarul.

Asta nu inseamna ca nu vor fi mincinosi foarte abili care rareori sunt prinsi. Aceia vor beneficia foarte bine de tot ce ofera societatea si in acelasi timp vor folosi alta strategie decat cea majoritara.

Incercati sa vedeti. Daca intrebati pe cineva de ce e bine sa spunem adevarul se vor balbai, vor spune ca asa e frumos, ca asa au fost invatati, "ca asa e bine, maica".

Habar n-au de joc. Cei care au isi vad de ale lor, vezi Basescu ;)

Despre irationalitatea umana


Cum am mai spus in trecut, oricat de buna este parerea noastra despre noi, realitatea este ca omul nu este o fiinta rationala. Mai degraba, omul este o fiinta care este exceptional de buna la a invata lucruri, la a deprinde aptitudini si la a le pune in practica. Sigur, omul este si capabil de ratiune dar a gandi rational este mult mai greu decat pare.

Ca sa exemplific ce vreau sa spun, ganditi-va la liceu, cand invatati fizica. Omul normal, fiind foarte bun la invatat, memoreaza usor formulele si apoi are abilitatea de a le combina pentru a rezolva diversele probleme care se dau la clasa. Ratiunea este insa pusa cu adevarat la lucru atunci cand mergi la olimpiada. Acolo copiii intalnesc cu adevarat probleme dificile, date intentionat de catre profesori intr-un asemenea mod incat copiii sa nu le poata rezolva folosind ceva ce au vazut pana atunci. Oricate probleme de fizica ai rezolva, cand ajungi la concurs tot esti pus in dificultate. Tot ce pot face exercitiile  este sa ajute la dezvoltarea gandirii rationale, la a invata cum sa abordezi o problema necunoscuta, etc.

Sau alt exemplu. O partida de sah. Sigur, si aici intervine invatarea, cu atat mai mult la cei profesionisti care stiu carti intregi cu mutari din toate pozitiile. Pentru un amator insa care stie doar cateva deschideri, restul este intr-adevar un exercitiu de ratiune. Pare un joc inofensiv dar sahul poate fi extrem de violent cu psihicul, mai ales daca joci pe timp.

Haideti sa vedem niste exemple de comportamente irationale care la prima vedere par rationale.

1. Comportamentul adoptat si incercarea de a urca intr-o ierarhie corporatista. Oamenii cu timpul invata cateva tehnici pe care le folosesc: sa nu te pui rau cu seful, sa nu pui pe nimeni in lumina proasta, sa nu iesi prea mult in evidenta ca iti faci dusmani, etc. Sunt 3 mari tipologii de oameni care se gasesc in corporatii. Nu vreau sa le descriu aici insa ideea este ca indiferent cat de mult ar vrea celelalte tipologii, mai devreme sau mai tarziu vor pleca. De ce? Resorturile interne ale corporatiilor sunt fixe, la fel peste tot, natura umana este aceeasi si consecinta acestui sistem este ca doar daca esti intr-un anume fel poti razbi intr-o corporatie. Cei care pleaca o fac pentru ca nu le place, cei care raman cred ca sunt mult mai destepti, mai adaptabili, etc. Realitatea este ca niciunii nu sunt rationali. Primii nu inteleg ce se intampla si nu se pot adapta. Ultimii nu inteleg ce se intampla dar au noroc sa aiba o fire care se potriveste cu mediul. Un om cu adevarat rational poate sa se adapteze in acest mediu atat timp cat intelege toate mecanismele implicate si accepta sa se comporte in modul ala.

2. Omul cu scoala vietii. Ambitios, se lupta, da din coate, minte, da spaga, fura, face ce face si intr-un final razbeste in viata. Vedeti, de exemplu, Marian Vanghelie. Daca il intrebi pe un astfel de om ce e viata, el nu va sti sa iti explice mare lucru. El iti va explica viata exact asa cum a trait-o el, cum a invatat-o, trial and error. Nu va stii sa iti explice de modul in care functioneaza societatea umana, cum functioneaza pietele economice si financiare. Oricat de de succes este, el nu poate fi considerat cu adevarat un om rational. El nu face lucrurile pentru ca le intelege, el le face pentru ca asa a invatat.

3. Uitati-va la fata din metrou care la 13:45 este imbracata de zici ca merge la gala premiilor Oscar. Sigur, ce face ea este eficient din punctul ei de vedere, din punctul de vedere al mediului social in care traieste, al ambitiilor pe care le are, al barbatului pe care vrea sa il atraga. Realitatea este insa ca habar nu are de toate mecanismele despre care vorbeam in trecut, selectia naturala, batalia intre sexe, etc. Tot ce stie ea este ca daca se aranjeaza super bine lucrurile cumva vor fi bine. Asa a invatat probabil de la mama ei sau de la prietene sau asa a vazut in jur. Ce face ea este departe de a fi rational.

Bun. Am dat niste exemple de comportament eficient care este orice dar nu rational.

Sigur, o fi ei irationali dar multi dintre ei au succes, ajung sa fie sefi in corporatii cu salarii de mii de euro, ajung primari la Sectorul 5, ajung sotia vreunui milionar, divorteaza si raman cu ditamai averea.

Un om rational insa nu are aceste optiuni. Singura sansa pe care o are un om rational este sa inteleaga foarte bine fenomenul cu care se confrunta si apoi sa il abordeze. Un om care vede lumea din jurul lui asa cum este nu va accepta niciodata sa pupe in fund un mediocru sau sa faca ilegalitati sau sa se prostitueze....daca nu ii iese ceva. Este sub demnitatea lui altfel. Este extrem de greu sa te adaptezi in jos, in sensul de a face mai putin decat potentialul tau, mai ales atunci cand nu intelegi de ce e bine sa o faci.

In momentul in care insa un om rational intelege ce se intampla, oricare dintre ceilalti jucatori nu are nicio sansa, in orice "joc", ca e corporatie, strada, batalia intre sexe sau Monopoly...

sâmbătă, 4 aprilie 2015