vineri, 10 aprilie 2015

Despre frumusetea teoriei jocurilor

Uitati un exemplu foarte elocvent despre cat de frumos este totul cand il pui in frame-ul teoriei jocurilor:

De ce este hulita minciuna?

Raspunsul este foarte simplu. Intr-un joc cu reguli date, mai devreme sau mai tarziu jucatorii vor incerca toate posibilitatile. Pe cale de consecinta, unii vor incerca sa minta, sa incerce sa traiasca mergand pe strategia asta a minciunii.

Ce se va intampla? Inevitabil vor fi prinsi de catre ceilalti cu minciuna. Rezultatul va fi ca oamenii vor avea incredere tot mai putina in ei, ii vor izola, ii vor ostraciza, ii vor alunga.

Omul este o fiinta sociala, pentru el singuratatea inseamna durere, inseamna moarte.

Vazand ce se intampla, vor schimba strategia si vor incepe sa spuna adevarul pentru ca au nevoie de placerea, siguranta, confortul date de apartenenta la un grup.

Daca multiplicati acest rationament la marimea unei intregi societati, unei tari, unei lumi, jocul va ajunge la un echilibru pana la urma si starea naturala va fi de a spune adevarul.

Asta nu inseamna ca nu vor fi mincinosi foarte abili care rareori sunt prinsi. Aceia vor beneficia foarte bine de tot ce ofera societatea si in acelasi timp vor folosi alta strategie decat cea majoritara.

Incercati sa vedeti. Daca intrebati pe cineva de ce e bine sa spunem adevarul se vor balbai, vor spune ca asa e frumos, ca asa au fost invatati, "ca asa e bine, maica".

Habar n-au de joc. Cei care au isi vad de ale lor, vezi Basescu ;)

Niciun comentariu: