duminică, 4 octombrie 2015

Despre putere

Voiam sa scriu de mult despre putere dar am zis mai intai sa citesc ceva pe subiect.

Am cautat pe Google, am gasit niste carti si am citit un pic despre ele, cuprinsul uneia, review-uri. M-am dezumflat repede. Nu e nevoie de acele carti pentru a stii ce este evident.

Nevoia de putere este la fel de irationala, instinctiva ca orice alta nevoie a omului.

Tot ce fac acele carti este sa vorbeasca despre strategii pe care le folosesc unii si altii pentru a dobandi puterea, a o pastra, a o creste, etc.

Cum sa iti distrugi competitorul, cum sa te folosesti de munca altora, tot felul de strategii pe care le vedem zi de zi in toate aspectele vietii, atat de mult incat nu mai e cine stie ce secret. In corporatii, firme, ong-uri, partide, colective, gasti, familii, peste tot se regaseste acelasi element: mizeria umana.

Asta e mai important de fapt de discutat.

Spuneam intr-un articol anterior ca a fi moral este suboptimal. Asa este dar doar in anumite situatii. O data ce ai ajuns un om moral esti mult mai castigat.

Ar fi cea mai mare greseala sa incerci sa iti schimbi comportamentul, atitudinea, planurile pentru a incerca sa fii mai lipsit de scrupule, mai imoral, etc. pentru ca exact asta este ideea pe care vreau sa o transmit: toti oamenii din jurul nostru care adopta astfel de comportamente prin care fac orice pentru a dobandi putere, statut sunt incompleti.

Au personalitati deviante, patologice, obsesive, etc. Sunt complet lipsiti de empatie, oamenii din jur sunt doar niste instrumente de care se folosesc pentru a-si atinge propriile obiective. Nu au nicio pornire interioara nobila pentru care sa isi foloseasca puterea o data dobandita. Puterea este scopul in sine. Ajung in varful piramidei si apoi din lipsa de alte planuri tot ce mai fac este sa incerce sa o pastreze.

Sunt niste oameni mici, chinuiti pe interior dar din pacate sunt si periculosi pentru ca in majoritatea cazurilor cei care interactioneaza cu ei au de suferit de pe urma lor.

De ce sa vrei asa ceva? Daca ai ajuns sa treci de nevoile de baza ale animalului si te comporti ca un om rational, ce sens are sa involuezi?

Si nu zic asta ca vulpea care neputand ajunge la struguri spune ca sunt acri. Pur si simplu, oamenii aia sunt bolnavi si ma bucur ca eu nu sunt. In orice competitie care ti se arata faci tot ce tine de tine ca sa castigi. Mai folosesti si strategii mai neortodoxe daca iti ajuta la ceva, nu zic, ca nu suntem sfinti dar totul cu un sens, cu stil, cu niste limite.

Altfel suntem doar niste animale care se bat intre ele.

Niciun comentariu: