sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Despre emotiile colective

Ce interesant este fenomenul emotiilor colective!

Daca ne gandim la tragedia din clubul Colectiv, se poate vedea foarte bine. Ma gandesc la mine.

La o zi, doua dupa tragedie, eram in metrou, citeam ceva pe telefon si mi s-au umplut ochii de lacrimi. Ma luptam un pic sa nu incep sa plang acolo, sa vina statia si dupa ce am coborat nu m-am putut abtine si cateva lacrimi tot mi-au curs pe obraz.

Asa de puternica era emotia. Se simtea, in metrou, pe strada. M-am intalnit cu o vecina si intreband-o ce face a raspuns ceva in genul "Ce sa fac? Traiesc si eu, ma bucur ca traiesc".

A durat cat a durat si emotia s-a estompat.

Acum daca vad o stire despre raniti eventual o citesc, mai vad statistici si merg mai departe fara probleme. Emotia pe care mi-o starneste acum este asemanatoare cu emotia pe care mi-o starneste un atac terorist in Africa. Ma indispune, ma deranjeaza dar merg mai departe fara probleme.

De ce spun toate astea?

Aceeasi dinamica este si in fenomenele politice, campanii electorale, momente complicate, etc.

Un exemplu: cand a fost audierea Cristinei Guseth in comisie pentru postul de ministru al justitiei.

A avut o prestatie slaba, majoritatea s-au isterizat. Nu mai conta nimic din ce a facut, oamenii erau fixati pe emotia starnita de dezamagirea creata de neimplinirea asteptarilor pe care le aveau de la ea.

Atata a fost, o emotie. A durat o zi, doua si lumea si-a vazut de treaba ca si cum nu s-ar fi intamplat.

Care este concluzia?

Ati ghicit! Suntem animale emotionale si irationale. Cu cat e emotia mai mare, daca este si potentata de un grup, cu atat suntem mai influentabili.

Niciun comentariu: