vineri, 18 decembrie 2015

Scoala vietii versus scoala academica

Se vede cu ochiul liber ca societatea in general tinde sa-i favorizeze pe cei care nu au preocupari inalte. Mult mai rar se intampla ca un renumit profesor universitar sau un mare expert intr-un domeniu (arte vizuale, sa zicem) sa ajunga sa detina functii importante de putere politica sau in business. De regula cei care ajung in acele functii sunt oameni care de mici au avut inclinatii spre partea practica a relatiilor interumane, au pus accent mai mult pe alte lucruri decat pe invatat. Va dau niste exemple: Basescu, Sarkozy, Steve Jobs, Gabriel Oprea, etc.

De ce e asa? Pentru ca in timp ce primii sunt preocupatii sa studieze domenii abstracte ale cunoasterii, ceilalti sunt preocupati de mici sa urmareasca puterea.

Cei din a doua categorie isi dezvolta mult mai mult aptitudinile care tin de identificarea surselor de putere, cautarea, accederea la si pastrarea puterii.

Dar aici apare o problema. Oamenii superiori sunt tot cei din prima categorie.

Cautarea puterii este o caracteristica primitiva a omului, este innascuta, este la fel de inconstienta precum "chimia" la femei sau frica de paianjeni.

Cei care toata viata sunt angrenati in a dobandi putere practic nu ajung niciodata sa atinga sfere mai inalte ale cunoasterii. Ei raman la nivelul de nevoi si dorinte ale omului primitiv.

Singura diferenta este mediul in care cresc respectivii: daca a trait in jurul apei va ajunge capitan de vas, daca a trait in ghetouri va ajunge sef mafiot, daca a crescut intr-o familie de finantisti va ajunge director de banca, etc.

Sunt o multime de posibilitati pentru ca numarul activitatilor umane este extrem de mare insa indiferent de acestea constanta vietii lor va fi cautarea puterii.

O data ce ajung sa o detina, in afara de a o pastra nu vor mai avea alte activitati importante pentru ca nu au alte aptitudini.

Veti spune ca ce sustin eu este ca discursul vulpii care spune ca strugurii sunt acri.

Nu pot sa zic ca nu ii invidiez dar nu ii invidiez pentru puterea pe care o au ci pentru cat de simpla este viata pentru ei.

Viata unui astfel de om este precum monitoarele cu 16 culori ale PC-urilor de pe vremuri. Sigur, poti sa faci o multime de lucruri cu ele dar pana la urma combinatiile sunt limitate. Cum poti compara un monitor cu 16 culori cu un monitor HD?

Acesti oameni vor fi fericiti relativ usor pentru ca nu au capacitatea de a intelege o multime de lucruri. Ei nu isi pun intrebari, nu au dileme, cautari. Ei pur si simplu traiesc.

O comparatie mai plastica: intr-o haita de lupi exista grosul haitei si exista liderul. Liderul este deasupra tuturor insa cand vine omul cu o pusca lucrurile se schimba putin...

Apoi mai este ceva. Un om superior care intelege ce inseamna puterea si urmareste in mod consecvent sa o castige cu timpul il va depasi pe cel care are doar scoala vietii. A vorbi cu oamenii, a-i intelege, a-i manevra se mai poate invata. A intelege cum functioneaza lumea este mai greu, in schimb, si cunoasterea se transforma apoi in informatie, care informatia este insasi o sursa de putere.

Scoala vietii este mai buna pe termen scurt si mediu. Pe termen lung, puterea reala tot oamenii superiori o vor avea...cat de superiori se poate. Nu spun ca puterea o vor avea academicienii. Spun ca dintre toti "vagabonzii" dintr-un grup, cel care va avea castig de cauza in lupta pentru putere va fi "vagabondul" cu cea mai multa cunoastere.

Problema celor cu scoala academica este sa isi imbunatateasca abilitatile de a fi vagabond...

Niciun comentariu: