duminică, 10 ianuarie 2016

Despre idei grele

Trebuie sa recunosc ca pe mine ma seduc ideile puternice, pure.

Cand analizez un lucru imi place sa merg pana la capat, sa inteleg cu adevarat mecanismele din spatele acelui fenomen.

Si asta nu place celor din jur.

Vad opiniile multor analisti respectati, pe diverse subiecte. Foarte rar abordeaza lucrurile frontal. De multe ori se multumesc sa prezinte niste lucruri relativ usor de digerat, usor acceptabile de publicul larg. Facand asa, joaca la siguranta, in sensul ca nu isi expun niciodata publicul unor idei prea puternice in substanta ca sa provoace disconfort.

Daca faci asa, oamenii te resping. Daca prezinti adevarata natura a unui fenomen si, inevitabil il demistifici, oamenii se supara pentru ca ii pui in situatia de a gandi asupra unor probleme care fac orice numai nu secreta dopamina in creier.

Este ca si cand ridici un pic presul de pe...univers si le arati pentru o scurta perioada de timp vidul, raceala absoluta a vietii, lipsa de scop si de orizont a existentei.

Astfel de idei sunt mult prea grele pentru unii. Expusi prea mult la asa ceva unii oameni vor intra intr-o stare depresiva.

Acestia au nevoie de iluzii. Singura lor sansa la fericire este pastrarea acestor iluzii, izolarea pe cat posibil de realitatile dure ale vietii.

Exact asta si fac cei din industria publicitara. Ii hranesc cu tot felul de imagini care le umplu viata de continut. In absenta lor viata pentru ei ar fi lipsita de sens pentru ca nu au capacitatea proprie de a analiza, a extrage intelesuri din ce vad, din ce citesc. Oricum multi nici nu citesc si, de asemenea, multi citesc carti usoare din care oricum nu au ce invata.

Asa ca...de ce scriu ce scriu? Pentru ca ideile faine sunt irezistibile.

Plus ca eu nu trebuie sa imi castig painea din articole ;)

Niciun comentariu: