sâmbătă, 12 martie 2016

Animalul din noi


Sa vedeti cat de prezent este animalul din noi!

Eram intr-un restaurant si mancam. In momentul respectiv nu aveam tacamurile in mana, le lasasem pe farfurie si mestecam mancarea, uitandu-ma in fata.

Aud din stanga un zgomot, vad cu coada ochiului ceva si pun repede mana stanga pe marginea mesei.

Ce s-a intamplat?

O fetita fugea, i-a iesit un pantof din picior, s-a impiedicat si venea cu capul exact spre marginea mesei. Din fericire s-a redresat singura, si-a luat pantoful in picior si a fugit mai departe.

Si apoi eu am ramas sa analizez....

Imi dadeam seama ca nu stiam cum de mi-a ajuns mana pe masa. Evident, am constientizat ce s-a intamplat cateva momente imediat dupa gest dar repet, dupa ce am pus mana pe masa!

Era o stare foarte faina in care imi dadeam seama ca pur si simplu "altcineva" decat mine a pus mana pe masa.

Cine?

Animalul de care vorbeam. Semnalele care vin de la ochi prin nervul optic si ajung la creier inainte de a ajunge in centrul cerebral specializat cu vederea ajung la alti centri cerebrali, mult mai vechi, care aveau rolul de a salva omul primitiv in situatiile limita de pericol iminent.

In astfel de momente, creierul ia decizii inainte ca informatia sa ajunga in zonele din neocortex care reprezinta centrul constientei. Ulterior, informatia ajunge si acolo si ratiunea apoi poate prelucra informatiile pentru a lua decizii suplimentare, a opri comportamentul declansat instinctual, a-i modula taria, etc. In prima faza insa se reactioneaza pur instinctual.

Se pare ca animalul din mine e baiat de treaba. Daca ne gandim bine, daca fata se lovea cu fata de mana mea, ea ar fi fost ranita usor spre deloc dar pe mine m-ar fi durut, poate ca m-ar fi ranit. Nu spun ca daca as fi avut timp sa ma gandesc nu as fi ajutat-o dar cine stie ce altceva as fi facut.

Actionand pur instinctual, asa am ales si pare ca e destul de optim....

Foarte interesant!

Niciun comentariu: