luni, 27 februarie 2017

Despre atacurile la adresa DNA

Ce satisfactie ciudata au unii oameni in ultimul timp, oameni care in sinea lor se simt foarte reformisti, sa atace DNA-ul. Satisfactie care seamana suspect de mult cu sadismul: vad pe cineva care este facut cu ou si cu otet de dimineata pana seara, 99% din timp fara motiv si simt nevoia sa dea si ei o lovitura. Imi pare ca un fel de instinct animalic, o violenta interioara care reuseste sa scape de filtrele comportamentale pe care in mod normal le au active.

Ce se intampla este ca si cand un spectator la o arena in care tocmai a fost o lupta de gladiatori coboara in arena, dupa ce a plecat lumea si se duce langa gladiatorul care a fost lasat acolo intins, lovit, se uita la el si in acel moment il apuca un sentiment animalic de putere cand vede la picioarele lui un om care in alte conditii ar fi fost mult mai puternic decat el si aceasta antiteza il fascineaza atat de mult incat parca ii vine sa ii dea un picior gladiatorului. Pentru ca poate. Se abtine dar totusi ii arunca niste cuvinte caci ocazia e prea buna "Ce patetic esti! Uita-te la tine, marele gladiator.... Nu mai esti asa puternic acum, ei?"

Asa sunt criticii de azi ai DNA-ului. N-au nici macar argumente. E limpede ca s-au facut abuzuri cand s-a dat ordonanta 13, ati vazut doar ca au sustras si distrus documente oficiale, ca au informat gresit in mod intentionat institutiile statului. Cineva trebuia sa se sesizeze dintre institutii si DNA a fost aceasta.

Dar nu, pentru oameni nu conteaza astfel de ratiuni. Acum trendul e de a ataca DNA-ul si cum oamenii nostri "de bine" trebuie sa fie in trend....asta fac.

Niciun comentariu: