joi, 6 iulie 2017

Despre centenarul Romaniei

Ma gandeam la faptul ca urmeaza sa avem centenarul Romaniei, un eveniment in care Iohannis isi pune cine stie ce sperante de preamarire si de obtinere al celui de al doilea mandat...

Bun, deci avem 100 de ani. Din ei, 42 de ani (din 1947 pana in 1989, perioada comunista) au fost de stagnare daca nu de-a dreptul de scadere si de dezintegrare economica, sociala si tot ce vreti. Apoi avem perioada celui de al doilea razboi mondial, sa zicem intre 1940 si 1945, plus perioada de dupa razboi, pana la instaurarea dictaturii comuniste, deci vreo 7 ani. Apoi avem perioada marii recesiuni intre 1929-1933, cand, ca fapt divers, a prins saracul Iuliu Maniu sa fie prim ministru si din cauza asta nu a putut face prea multe (cine stie cum ar fi fost daca ar fi avut norocul unor vremuri mai bune).

Daca le adunam pe toate (42+7+4) obtinem 53 de ani in care am dus-o rau. Tot ce ramane practic sunt 18 ani din perioada interbelica plus 28 de ani dupa revolutie.

46 de ani avem in care Romania a putut face demersuri de reforma, de dezvoltare. Avand in vedere ca comunismul a urmarit sa distruga elitele vremii pentru a pune la conducere analfabetii tarii si prin politicile folosite au anihilat aproape tot ce Romania reusise sa construiasca pana atunci in materie de valoare putem sa spunem relativ relaxati ca singura perioada a Romaniei in care am putut creste a fost perioada post decembrista.

Avem deci doar 28 de ani de tara. Imi puteti spune atunci de ce se plang atata romanii? De ce vor sa plece din tara? Cum se asteapta sa aiba bine din moment ce nu am avut niciodata bine?

De ce sunt cocalari (ca sa nu le spun mai urat) si nu sunt dispusi sa stea in tara sa isi construiasca binele cu mana lor?

Niciun comentariu: